Bucuresti. 3 octombrie 2005. Toamna pe strazi, toamna in Cismigiu, dar primavara in sufletele noastre! De ce? Am luat! Am luat la SNG! Chiar daca pentru multi dintre noi aceasta reusita este umbrita de esecul examenului de admitere la INM, chiar daca! Si, da!, indraznim sa visam la INM! 
Dar acum suntem SNG-isti. Carpe diem! Traim clipa, traim bucuria admiterii la SNG! 
In sfarsit, a sosit si ora deschiderii oficiale a anului academic. Cladirea SNG-ului, impunatoare si rece pe dinafara, ni se infatiseaza mai primitoare decat ne-am fi asteptat. Urcam, emotionati, spre aula. De la intrarea in sala, suntem intampinati de doamna director si de doamna indrumator de an! O surpriza placuta sa fim astfel primiti. Sala se umple curand. Fete noi, dar si multe fete cunoscute: pana la urma lumea nu e asa mare! Intalnim cunoscuti, ne regasim prieteni sau fosti colegi de facultate… Nu apucam sa ne cercetam curiosi unii pe altii sau sa vorbim prea mult pentru ca incepe! Incepe festivitatea de deschidere a anului 2005-2006 la SNG! (…)

  Cand doi oameni se intalnesc isi spun buna ziua…asa ca: Buna ziua, dragii nostri colegi si alti cititori!… caci am inteles ca revista noastra nu este citita doar de cursantii S.N.G. ci si ca are o audienta mult mai mare decat am fi sperat vreodata. 
A… si sa nu uit: pentru ca e prima data pe anul acesta cand ne intalnim si se cuvine sa va uram un an mai bun, mai frumos decat ati putea visa si, special pentru colegii nostri cursanti: ca repartitia de la terminarea scolii sa fie aceea pe care o doreste fiecare. 
Sa ne amintim ce s-a mai intamplat de cand nu am mai stat de vorba. Imi place sa cred ca este vorba despre un dialog si sper ca citind randurile acestei reviste, comentati in gand sau cu voce tare intrucat cele scrise aici va starnesc idei, pareri sau va fac sa va puneti anumite intrebari! Deci sa revenim: ce s-a mai intamplat? – mai intai a fost o petrecere, o petrecere de Sf. Nicolae, un eveniment pe care multi l-au privit cu neincredere si l-au luat chiar in ras, dar care (…)

Am vrut sa scriu ceva, pentru ca mie imi place sa scriu si…voi ati fost colegii mei timp de un an de zile. E mult? E putin? Cine mai stie… Acum un an mi se parea mult, iar acum nu stiu cand a trecut. Putin mai devreme ma uitam la un filmulet de la petrecerea din iarna trecuta si m-au napadit nostalgiile si parca o lacrima de emotie statea sa cada la auzul colindelor. Mi-am revenit si am inceput sa bombam calitatea proasta a filmarii…pana ne vedem la Sovata promit sa imi cumpar o camera de filmat si un aparat de fotografiat super. 
Asa, si acum sa revenim…de ce m-am apucat eu de scris? Pentru ca sunt putin ingrijorata, putin nerabdatoare si putin trista. Cunoasteti cumva sentimentele astea? Ingrijorata pentru ca nu stiu cum va fi la locul de munca, nerabdatoare pentru ca abia astept sa ma ajung in instanta si putin trista pentru ca s-a terminat…s-a terminat scoala, si o data cu ea, o etapa care pentru mine a fost una frumoasa si care mi-a dat incredere in mine. Pentru voi? (…)

Revista Grefieru’ nr. 1 (9), An IV
Am o identitate…
Caută-mă în mulţime şi-ai să mă deosebeşti cu greu de ceilalţi.
Nu purtăm nici un stigmat, eu sunt EU, iar tu eşti TU!
Doar uneori răbufneşte o teamă prea veche pentru a o uita definitiv şi nici chiar mie nu îmi vine să cred că mi se oferă dreptul la normalitate, că pot spune ce mă doare, ce nu-mi place, ce mă îngrădeşte, ce visez. Am aflat ce este, în sfârşit, dialogul. Formatorii ne îndrumă, iar eu pot lua parte la deciziile legate de soarta mea.
Învăţ să decid.
Învăţ treptat să-mi asum responsabilitatea pentru propria-mi viaţă.
Am descoperit plăcerea de a face ce îmi place, fiindcă nu mai fac parte dintr-o turmă mânată de vântul sorţii în direcţii care nu au legătură cu mine, acum sunt la S.N.G.
Am colegi deosebiţi, râd în hohote cu ei, fără ca râsul să îmi ingheţe pe buze: pentru că suntem EU + TU = NOI. Îi ascult şi, ce e mai important, mă ascultă, mă întreabă, îmi pasă şi le pasă şi mă bucur că pot să îmi transpun sentimentele într-un râs sănătos sau în tristeţe odată cu EI, pentru că noi suntem… NOI.
…şi avem o identitate…
NOI suntem colegi S.N.G.-işti!

Revista Grefieru’ nr. 2 (10) , An IV
Ne-am confruntat din primele ore din viaţa de cursant cu încărcătura alegerii: parchet sau instanţa.
Realizarea unei reviste te face să simţi că trăieşti, că ai ieşit din cercul strâmt al obişnuinţelor.
V-aţi gândit vreodată cât timp aţi alocat până acum pentru activităţi de pe urma cărora nu a rămas nimic palpabil?
Interesant că nici un coleg nu s-a plâns de lipsa de idei. Poate de aceea se vorbeşte de 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie.
Amănunte în revista  (Anul IV, nr.2 (9)).

Revista Grefieru’ nr. 1 (12?) , An VI
Alerg.
Astăzi începe!
De fapt – constat privind prin uşa întredeschisă – a început deja. Cadranul ceasului mă informează laconic: ai întârziat 5 minute! şi Acum ce fac? Să intru, să nu intru? Oare minutele sunt dintre acelea academice? Şi dacă nu sunt? Îmi alung dilemele şi mă subordonez imperativului: trebuie să-mi ocup locul în sală! Pornesc, am grijă să o fac cu dreptul şi, în cele din urmă, ajung în balconul aulei. Misiune îndeplinită!
Din locul în care mă aflu mă bucur de o bună perspectivă. Observ că la parter nu mai sunt locuri libere. Aula e plină. De emoţii…
Festivitatea de deschidere a anului şcolar 2009 – 2010 se încheie. E timpul să pornim la drum. Mă pun în mişcare încercând să fiu atent la fiecare pas pe care-l fac. Văd cu ochii minţii titlul unei producţii cinematografice optimiste: Back to the future. Deloc întâmplător. Păi da, m-am întors la şcoală şi, în acelaşi timp, am păşit înainte.
[vizualizează revista]

Revista Grefieru’ nr. 1 (13) , An VIII
O zi de primăvară înflorită şi totuşi plină de  nostalgie ne întâmpină pe data de 9 aprilie 2012. Este ziua care pentru noi, personalul Şcolii Naţionale de Grefieri, înseamnă despărţirea de o promoţie de cursanţi cărora le-am dăruit, timp de şase luni, toată priceperea şi dragostea noastră, călăuză pe drumul dificil, dar plin de experienţe interesante şi de satisfacţii al profesiei de grefier…
Poate uneori am fost la înălţimea aşteptărilor celor mai mulţi, poate alteori nu am reuşit aceasta… Dar ne-am dorit să fim eficienţi şi să dăruim cât mai mult posibil, în raport cu o profesie care presupune exigenţe deosebite şi o perioadă atât de scurtă de şcolarizare. 
[vizualizează revista]

Revista Grefieru’ nr. 12
Obosiţi dupa o perioadă de pregătire susţinută, dar plini de speranţă, ne îndreptăm spre sala de examen pentru admiterea la Şcoala Naţională  de Grefieri. Deşi am învăţat cât am putut de bine, emoţiile îşi pun amprenta pe fiecare dintre noi când vedem curtea instituţiei în ale cărei săli urmează să susţinem concursul, înţesată de oameni, agitaţie, schimb frenetic de păreri, întrebări… nebunia dinaintea furtunii.
Dar iată că a trecut şi acest mare hop şi suntem cei 120 de norocoşi grefieri din promoţia 2012 – 2013. Spun norocoşi, pentru că la această sesiune de admitere a fost o concurenţă record de la înfiinţarea şcolii, aproximativ 10 aplicanţi pe un loc. Iată, aşadar, şi satisfacţia noastră e pe măsura “bătăliei” purtate.
[vizualizează revista]

Revista Grefieru’  – martie 2014
Am încercat ca prin acest număr de revistă să dăm naştere unei poveşti, o poveste ce s-a întins pe parcursul celor 6 luni petrecute in cadrul Şcolii Naţionale de Grefieri.
[…] Trebuie să fim constienţi de faptul că, începând cu momentul în care ne-am prezentat în instanţa/parchetul unde urmează să ne desfăşurăm activitatea, reprezentăm mai mult decât conştientizăm. O să fim cartea de vizită a Şcolii Naţionale de Grefieri.
De aceea, avem responsabilitatea şi sansa să demonstrăm că pe parcursul celor 6 luni ne-am însuşit cunoştinţele necesare pentru a găsi rezolvare la majoritatea problemelor cu care ne vom confrunta în viitorul tot mai apropiat. 

[vizualizează revista (partea 1)] 
[vizualizează revista (partea 2)]