Gheorghe Ifrim, procuror

Formator în cadrul Departamentului de formare profesională continuă, SNG

Rezumat

Articolul își propune evidențierea atribuțiilor administrativ-judiciare ale organelor de cercetare penală a căror activitate de urmărire penală este supravegheată de către procuror, din perspectiva înregistrării și a circuitului sesizărilor penale în cadrul unităților de poliție și a parchetelor competente.

Abstract

The article aims to highlight the administrative-judicial attributions of the criminal investigation police officers, whose activity is supervised by prosecutors, regarding the registration and the circuit of the criminal complaints in the police units and prosecutors’ offices.

Urmărirea penală reprezintă prima fază a procesului penal român și are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Activitatea de urmărire penală este desfășurată de către procurori și de către organele de cercetare penală. În raport de normele de competență stabilite prin Codul de procedură penală, urmărirea penală poate fi efectuată în mod direct de către procuror (urmărirea penală proprie) sau de către organele de cercetare penală[1] sub supravegherea procurorului din cadrul parchetului competent. În vederea respectării principiului legalității, în exercitarea atribuției de a conduce și supraveghea activitatea de urmărire penală desfășurată de către organele de cercetare penală, procurorul veghează ca actele de urmărire penală întocmite de acestea să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.

În acest context, desfășurarea cu celeritate și eficiență a urmăririi penale depinde în mod substanțial de modul în care organele de cercetare penală își îndeplinesc sarcinile impuse de către procurorul care le supraveghează activitatea de urmărire penală.

Astfel, în vederea stabilirii unui mod unitar de lucru, dar și pentru crearea unor mecanisme necesare îndeplinirii în condiții optime a activităților dispuse organelor de poliție de către procuror, a fost aprobat, la data de 10.04.2014, Ordinul comun nr. 56 al Ministerului de Interne și nr. 12/C/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (în continuare Ordinul comun). Prin acest Ordin comun au fost stabilite norme metodologice privind înregistrarea, evidența unitară, circuitul sesizărilor penale și coordonarea administrativă a activităților dispuse organelor de poliție de către procuror, care completează practic dispozițiile procedural penale și Regulamentul de ordine interioară al parchetelor.

Învestirea organelor de urmărire penală cu investigarea unei infracțiuni se face prin unul din modurile de sesizare prevăzute de Codul de procedură penală, fie că vorbim de o sesizare externă sau de una internă.

În ceea ce privește modurile de sesizare, în doctrină sunt mai multe clasificări ale acestora, dar prezintă relevanță pentru subiectul abordat în acest material distincția între modurile de sesizare generale, care sunt prevăzute în conținutul art. 288 alin. (1) Cod procedură penală și se caracterizează prin faptul că sesizarea poate fi făcută, de regulă, de persoane care nu trebuie să dețină o anumită calitate și pentru orice fel de infracțiune și modurile speciale de sesizare, reglementate în art. 288 alin. (2) Cod procedură penală, în care sesizarea trebuie formulată de persoane cu o anumită calitate și pentru anumite infracțiuni.

Astfel, modurile generale de sesizare sunt plângerea, denunțul, actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege și sesizarea din oficiu, iar modurile speciale de sesizare sunt plângerea prealabilă a persoanei vătămate, sesizarea formulată de persoana prevăzută de lege ori cu autorizarea organului prevăzut de lege.

În acest context, potrivit art. 4 din Ordinul comun, după ce au fost sesizate prin unul dintre modurile prevăzute la art. 288 din Codul de procedură penală, organele de cercetare penală ale poliției judiciare procedează la înregistrarea actului de sesizare care îndeplinește condițiile de formă și fond, în baza rezoluțiilor șefilor acestora, în registrul privind sesizările cu caracter penal.

În această etapă, practic organul de cercetare penală analizează dacă sesizarea îndeplinește condițiile de formă și fond necesare pentru înregistrarea în registrele cu caracter penal ale poliției, activitate care se subscrie dispozițiilor procedurale prevăzute în art. 294 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală.

În doctrina juridică dezvoltată ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură penală, condițiile de formă ale unei sesizări au fost analizate, în funcție de efectele produse, din două perspective, respectiv a condițiilor neesențiale de formă (de pildă, lipsește codul numeric personal al persoanei care face sesizarea, calitatea sau domiciliul celui care formulează sesizarea etc.) și a celor esențiale de formă (de pildă lipsește în totalitate descrierea faptei sau numele și prenumele petentului).

În situația în care sesizarea îndeplinește condițiile de fond și formă organele de cercetare penală vor efectua înregistrarea acesteia în registrul privind sesizările cu caracter penal, într-un termen de cel mult 5 zile, cu excepția cauzelor urgente, care se vor înregistra într-un termen de 12 ore. În cuprinsul acestor termene se va finaliza și circuitul administrativ intern de la primirea sesizării și până la predarea cauzei organului de cercetare competent să soluționeze cauza.

Dacă din analiza conținutului sesizării rezultă lipsa unor condiții neesențiale de formă prevăzute de lege, aceasta se restituie petentului în termen de 5 zile, cu indicarea elementelor care lipsesc, fără a fi înregistrată în registrul privind sesizările cu caracter penal al poliției. O altă modalitate de complinire a lipsurilor neesențiale, folosită în practică, constă în chemarea petentului la sediul organului de poliție pentru efectuarea completărilor necesare, așa cum se poate proceda, de pildă, în cazul sesizărilor informe depuse la parchet[2].

Atunci când sesizarea nu îndeplinește condițiile de fond și formă esențiale, ea va fi înaintată procurorului cu propunere de clasare, care va fi dispusă în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală.

Dacă sesizarea îndeplinește condițiile de fond și formă, dar din conținutul acesteia rezultă un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, va fi înregistrată în registrul privind sesizările cu caracter penal din cadrul unității de poliție și repartizată administrativ polițistului judiciar competent, care va înainta procurorului dosarul cu propunerea de clasare.

De asemenea, în vederea valorificării datelor ce rezultă din plângerile sau denunțurile care nu îndeplinesc condițiile de formă apte de a declanșa procesul penal și care au fost restituite administrativ, organele de cercetare penală se pot sesiza din oficiu cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. În acest caz, procesul verbal de sesizare din oficiu va fi înregistrat în registrele poliției privind sesizările cu caracter penal, iar la dosar se va atașa și o copie a actului de sesizare inform.

În situația în care este constatată o infracțiune flagrantă, în condițiile art. 298 Cod procedură penală, pentru care începerea urmăririi penale este condiționată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate, procesul verbal întocmit cu această ocazie se înregistrează în registrele privind sesizările cu caracter penal, chiar dacă persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă. Subsecvent, organul de cercetare penală are obligația pozitivă de a chema persoana vătămată, iar dacă aceasta declară că formulează plângere prealabilă și sunt îndeplinite și celelalte condiții legale, va dispune începerea in rem a urmăririi penale. Dacă persoana vătămată declară că nu formulează plângere prealabilă, organul de cercetare penală va înainta dosarul procurorului cu propunere de clasare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) Cod procedură penală.

În multe situații, organele de cercetare penală sunt sesizate prin intermediul Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență – SNUAU 112. În aceste cazuri, dacă începerea urmăririi penale este condiționată de formularea unei plângeri prealabile, Ordinul comun stabilește faptul că există obligativitatea înregistrării acesteia în registrul privind sesizările cu caracter penal, indiferent dacă persoana a formulat sau nu plângere.

Pe de altă parte, pentru a nu încărca volumul de activitate al parchetelor, este prevăzută o procedură filtru, în sensul că organul de cercetare penală va înainta procesul-verbal întocmit cu aceasta ocazie parchetului competent, care va înregistra cu număr unic doar acele sesizări pe care le apreciază că întrunesc condițiile de formă și de fond prevăzute de lege. Dacă procesul-verbal nu este înregistrat cu număr unic, acesta se restituie de către parchet unității de poliție, care va proceda la scăderea acestuia din registrul privind sesizările cu caracter penal. Dacă dosarul este înregistrat cu număr unic, organul de cercetare penală are obligația de a chema persoana vătămată și dacă aceasta declară că va formula plângere prealabilă și sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute la art. 305 alin. (1) Cod procedură penală, va dispune începerea urmăririi penale in rem.

În practica judiciară este întâlnită și situația în care organele de cercetare penală, după sesizarea prin SNUAU 112, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni pentru care este necesară formularea unei plângeri prealabile, nu cheamă persoana vătămată pentru a-i aduce la cunoștință posibilitatea formulării plângerii prealabile și, după expirarea termenului de 3 luni prevăzut de art. 296 alin. (1) Cod procedură penală, calculat din momentul întocmirii procesului-verbal de sesizare, înaintează dosarul procurorului cu propunerea de clasare. Apreciem că și în această situație există o obligație procedurală pozitivă a organului de cercetare penală de a chema persoana vătămată pentru a-i aduce la cunoștință că poate formula plângere prealabilă, iar termenul de 3 luni de formulare a plângerii prealabile curge din momentul înștiințării efectuate în acest sens, cu excepția situației în care sesizarea prin SNUAU 112 este făcută chiar de persoana vătămată.

Sesizările cu caracter penal sunt repartizate de către șefii ierarhici superiori polițiștilor judiciari în termen de 5 zile de la înregistrare, iar aceștia au obligația de a-și verifica competența, precum și incidența instituțiilor de drept procesual penal care pot interveni în această etapă a urmării penale, respectiv: existența unui caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, existența unui caz de reunire a cauzelor, suspendarea urmăririi penale, preluarea cauzei de un alt parchet, etc. În cazul constatării incidenței unei asemenea situații, organul de cercetare penală va întocmi un referat cu propunere corespunzătoare care va fi înaintat procurorului. Dacă aceste situații intervin pe parcursul urmăririi penale, ulterior obținerii numărului unic, organele de cercetare penală au obligația de a înainta procurorului dosarul cauzei însoțit de referatul corespunzător în termen de 5 zile de la constatarea acestora.

După efectuarea înregistrării în registrul poliției privind sesizările cu caracter penal, organul de cercetare al poliției judiciare căruia i-a fost repartizată cauza are obligația ca, în cel mult 5 zile de la înregistrare sau în aceeași zi, în situația cauzelor urgente, să înștiințeze unitatea de parchet care supraveghează urmărirea penală despre infracțiunea de care a luat cunoștință, în vederea înregistrării în evidențele parchetului cu număr unic și a desemnării unui procuror de caz.

În situația cauzelor penale care reclamă urgență, numărul unic poate fi atribuit telefonic, urmând ca dosarul penal să fie înaintat unității de parchet competente în cel mai scurt timp posibil, în vederea înregistrării.

Dacă dosarul a fost înregistrat la un organ de urmărire penală care are competență generală, se va încunoștința unitatea de parchet care are competența de a supraveghea urmărirea penală în cauza respectivă.

Adresa prin care se face înștiințarea trebuie să conțină date privind identificarea unității de poliție unde a fost înregistrată cauza, data sesizării, data comiterii faptei, încadrarea juridică a infracțiunii principale care face obiectul sesizării și, după caz, date privind persoana vătămată.

 La adresă se anexează actul de sesizare precum și, după caz:

• ordonanța de începere a urmăririi penale cu privire la faptă, în situația în care s-a dispus începerea urmăririi penale;
• referatul cu propunere de clasare în situația prevăzută de art. 294 alin. (3) din Codul de procedură penală;
• referatul de declinare a competenței, de reunire a cauzei, de preluare sau de trecere a cauzei la un alt organ de cercetare penală competent.

De asemenea, la dosarul cauzei se vor atașa și toate actele de cercetare efectuate în cauză. Astfel, este posibil ca, în temeiul art. 111 alin. (9) din Codul de procedură penală, persoana vătămată să fie audiată, de îndată, anterior începerii urmăririi penale. Această declarație, care constituie mijloc de probă chiar dacă a fost administrată anterior începerii urmăririi penale, trebuie atașată la adresa care se înaintează parchetului pentru alocarea numărului unic.

După primirea sesizărilor cu caracter penal, unitățile de parchet le înregistrează la număr unic și va fi stabilit, de către conducătorul parchetului, și procurorul de caz.

Astfel, art. 131 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor stabilește că, plângerile și sesizările prin care se reclamă fapte cu caracter penal, precum și dosarele primite de la organele de cercetare penală în care au fost sesizate direct acestea se înregistrează în ordine cronologică în Registrul de evidență a activității de urmărire penală și de supraveghere a acesteia (R-4) după verificarea condițiilor de fond și formă de către conducătorul parchetului sau un alt procuror cu funcție de conducere desemnat de acesta.

În acest sens, circuitul intern al dosarului în cadrul parchetului debutează cu primirea sesizării de către prim-grefier, grefierul șef sau grefierul desemnat și cu prezentarea acesteia conducătorului unității de parchet spre examinare, în ziua primirii corespondenței sau cel târziu a doua zi. După examinare, sesizarea se restituie grefei în ziua prezentării sau cel mai târziu în 3 zile de la prezentare care, în raport de rezoluția conducătorului parchetului, va proceda la înregistrarea, predarea sau expedierea acesteia, după caz.

Unitatea de parchet va înregistra cu număr unic doar acele sesizări care întrunesc condițiile de fond și formă prevăzute de lege[3]. Celelalte sesizări pe care parchetul le apreciază că nu îndeplinesc condițiile de fond și formă se vor restitui unității de poliție.

După înregistrarea la număr unic sesizarea se transmite unităților de poliție competente în vederea strângerii și administrării probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, identificarea autorilor și tragerea la răspundere penală a acestora, avându-se în vedere și principiul specializării organelor de cercetare penală ale poliției judiciare. În acest sens, Ordinul comun stabilește că, pentru crearea condițiilor necesare ca orice infracțiune să fie descoperită și orice infractor să fie tras la răspundere penală, unitățile de poliție, în colaborare cu cele de parchet, asigură specializarea polițiștilor în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor, de identificare a autorilor și de cercetare penală, în raport de tipul infracțiunilor și modul de comitere a acestora. De asemenea, dosarele se pot reține de către procuror în vederea efectuării urmăririi penale.

În situația în care, după atribuirea numărului unic, sesizarea se predă procurorului care supraveghează urmărirea penală, acesta va transmite dosarul penal organelor de cercetare penală competente în termen de cel mult 10 zile de la repartizare. Dosarul poate conține și note de îndrumări sau alte dispoziții cu privire la modul de desfășurare a urmăririi penale în cauză.

În cazul în care dosarele penale sunt înregistrate direct la parchet, după atribuirea numărului unic, acestea sunt transmise organelor de cercetare penală competente care au obligația de a dispune începerea urmăririi penale in rem în termen de cel mult 5 zile de la repartizarea cauzei.

Numărul unic se păstrează atât în cazul restituirii dosarelor de către procuror în vederea completării sau refacerii urmăririi penale, ori în situația restituirii acestora de către instanțele de judecată în vederea refacerii urmării penale, cât și în cazul reluării urmăririi penale. De asemenea, numărul unic se păstrează și în situația în care dosarul penal este trecut din competența unui organ de cercetare penală la altul, în condițiile art. 302 din Codul de procedură penală.

După atribuirea numărului unic, întreaga corespondență între unitățile de poliție și unitățile de parchet se va face prin raportare la acesta.

În situația în care organul de cercetare penală dispune, în temeiul art. 305 alin. (3) Cod procedură penală, ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de suspect, are obligația de a comunica dosarul procurorului care supraveghează urmărirea penală pentru confirmarea măsurii în termenul procedural (termen de recomandare) de 3 zile.

De asemenea, în cazul în care un act sau o măsură dispusă de către organul de cercetare penală trebuie confirmată de către procuror, dosarul penal se transmite unității de parchet în termenul prevăzut de lege, iar procurorul are obligația de a se pronunța asupra confirmării măsurii în aceeași zi sau în termen de cel mult 15 zile în cauzele complexe.

După finalizarea urmăririi penale în cauză, organul de cercetare penală are obligația de a întocmi un referat în care va menționa rezultatul investigației, în funcție de care va formula propuneri de netrimitere ori de trimitere în judecată sau de dezînvestire. În acest caz, dosarele penale se vor înainta de către șefii unităților de poliție parchetului competent,  prin adresă, în termen de cel mult 3 zile de la formularea propunerii sau în aceeași zi, în situația cauzelor urgente.

În termenul procedural de cel mult 15 zile (termen de recomandare) de la primirea dosarului trimis de către organul de cercetare penală,  procurorul verifică materialul de urmărire penală și se pronunță asupra acestuia. Verificarea se face de urgență și cu precădere în situația dosarelor în care sunt arestați în cauză.

În ceea ce privește soluțiile de clasare, Codul de procedură penală și Regulamentul de ordine interioară al parchetelor nu reglementează un termen în care trebuie efectuată înștiințarea despre clasare. Acest termen este prevăzut în Ordinul comun la art. 27 alin. (1), care prevede faptul că, soluțiile de clasare se comunică persoanelor prevăzute de lege[4] în termen de cel mult 15 zile de la verificarea realizată de către procurorul ierarhic superior.

Soluțiile de dezînvestire se vor înainta organului competent în aceeași zi, în cauzele penale urgente ori în termen de cel mult 5 zile de la verificare în celelalte cauze.

De asemenea, în Ordinul comun este reglementat și termenul în care trebuie înaintate instanței competente rechizitoriile în care nu s-au dispus măsuri preventive, acesta fiind de 5 zile calculate din momentul efectuării verificării de către procurorul ierarhic superior. Acest termen este unul de recomandare și nu de decădere așa cum este cel de 5 zile prevăzut la art. 207 alin. (1) Cod procedură penală[5], care reglementează termenul în care trebuie înaintat rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă, în situația inculpaților aflați sub imperiul unei măsuri preventive.

În concluzie, prin stabilirea unui circuit al dosarelor penale și a unor termene în care trebuie să se desfășoare anumite activități administrativ-judiciare ce incumbă organelor de cercetare penală și unităților de parchet, se asigură un mod unitar de evidență a cauzelor penale, care creează astfel premisele desfășurării în condiții optime a urmăririi penale, precum și celeritatea procedurilor.

[1] Conform art. 8 alin. (1) din Lega nr.364/2004, organele de cercetare penală ale poliției judiciare își desfășoară activitatea sub conducerea, supravegherea și controlul procurorului, fiind obligate să ducă la îndeplinire dispozițiile acestuia.

[2] Potrivit art. 130 alin. (2)  din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor aprobat prin Hotărârea Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 947/2019, în cazul în care din cuprinsul unor scrisori nu rezultă cu claritate obiectul cererilor, plângerilor ori sesizărilor adresate parchetului, conducătorul acestuia va dispune procurorului sau salariatului căruia i-a fost repartizată lucrarea spre soluționare se ceară petiționarului să facă precizările necesare în scris, telefonic sau direct prin chemare la parchet, după caz.

[3] Potrivit art. 305 alin. 1 Cod procedură penală, când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârșită ori a cărei săvârșire se pregătește, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut.

[4] Ordonanța de clasare se comunică, conform  art. 316 alin. (1) Cod procedură penală, persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, după caz, altor persoane interesate.

[5] Prin decizia nr.16/RIL/2018 a instanței supreme, s-a reținut că termenul ˶cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia˝ este un termen peremptoriu, iar încălcarea sa atrage decăderea procurorului din dreptul de a formula cereri privind măsurile preventive și nulitatea actului făcut în acest sens peste termen, precum și imposibilitatea judecătorului de camera preliminară de a verifica din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.

Cuvinte cheie

Ordinul comun, procuror, organe de cercetare penală, termen, număr unic, Regulamentul de ordine interioară al parchetelor

Key words

common order, prosecutor, criminal investigation police officer, term, unique number, prosecutors’ offices internal regulations