Murgoci-Luca Aurelian-Marian, judecător la Judecătoria Sectorului 5 București,

colaborator extern al Școlii Naționale de Grefieri

Rezumat

După aproximativ opt luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 196/2020, având în vedere că aceasta a fost aplicată de instanțele judecătorești în zeci de mii de dosare, ar fi fost de așteptat ca doctrina și practica să se orienteze către o interpretare unitară a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, pe care Legea nr. 196/2020 le-a introdus în dreptul pozitiv.

Cu toate acestea, în prezent opiniile sunt mai scindate decât la momentul la care Legea nr. 196/2020 a intrat în vigoare, neexistând un consens cu privire la sfera titlurilor executorii pentru care acest act normativ a fost conceput.

Confruntați cu o reglementare aparent lipsită de scop legitim și generatoare de costuri suplimentare, creditorii sunt în așteptarea intervenției instanței de contencios constituțional, sperând că aceasta vă lămuri, chiar și printr-o decizie de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate, calea de urmat în interpretarea și aplicarea Legii nr. 196/2020.

Abstract

Approximately eight months after Law no. 196/2020 entered into force, considering the fact that it has been applied by the courts in tens of thousands of case files, it would have been expected that the legal doctrine and the practice would have been oriented towards the uniform interpretation of art. 4 (3) from Law no. 297/2018, which has been introduced into the positive law by the Law no. 196/2020.

However, presently, opinions are more divided than they had been when Law no. 196/2020 entered into force, because there is no consensus about the scope of enforceable titles for which this normative act was conceived. Dealing with a law that appears to lack legitimacy and which generates additional costs, the creditors are waiting for the Constitutional Court to intervene, hoping that it will clarify, even through a decision rejecting the objections of unconstitutionality, the path to be followed in interpreting and applying Law. no. 196/2020.

La data de 08.09.2020 s-a publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 828 Legea nr. 196 din 7 septembrie 2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2018 privind Registrul Național de Publicitate Mobiliară și pentru abrogarea Ordonanței Guvernului nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor și efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, Lege intrată în vigoare la data de 11.09.2020.

Legea nr. 196/2020 a modificat art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, acest articol având, cu începere din 11.09.2020, următorul conținut normativ: Înscrisurile sub semnătură privată care, potrivit legii, sunt valabil încheiate și au caracter de titlu executoriu, pot fi puse în executare numai sub condiția înscrierii în Registru. Din redactarea articolului menționat reiese că acesta a instituit o nouă condiție pentru punerea în executare a înscrisurilor sub semnătură privată care sunt valabil încheiate și care, conform legii, au caracter de titlu executoriu, condiția constând în înscrierea titlului în Registrul Național de Publicitate Mobiliară.

 În ceea ce privește scopul pentru care reglementarea a fost adoptată, acesta nu reiese din expunerea de motive a actului normativ[1], rămânând la aprecierea celui care aplică și interpretează textul de lege să identifice motivul pentru care înscrierea în Registrul Național de Publicitate Mobiliară a devenit o condiție pentru punerea în executare a titlului executoriu. În esență, înscrierea în Registrul menționat are efect de opozabilitate, ceea ce înseamnă că, pentru identificarea scopului reglementării, trebuie stabilit de ce este necesar a face titlul executoriu ce urmează a fi pus în executare opozabil altor persoane. Din acest punct de vedere, subliniem că înscrierea în Registrul Național de Publicitate Mobiliară nu conferă creanței vreun rang de prioritate la încasarea sumelor rezultate din executarea silită. De asemenea, nu se poate afirma că această înscriere ar fi un mijloc de protecție pentru creditor, în sensul că acesta nu ar mai suporta concursul altor creditori, în baza aceluiași titlu executoriu, de vreme ce executarea silită poate fi demarată concomitent de mai mulți creditori care figurează în același titlu, fără ca înscrierea prioritară a unor creditori să împiedice participarea la executare și a altor creditori, fie ca urmare a intervenției acestora în executarea silită, fie prin declanșarea unei executări silite paralele, urmate de conexarea executărilor.

Totodată, nu se poate considera că pentru instituțiile de credit, pentru instituțiile financiare nebancare ori pentru societățile de leasing accesul la Registrul Național de Publicitate Mobiliară ar putea conferi indicii relevante cu privire la bonitatea unui viitor client, în condițiile în care entitățile enumerate pot oricum să verifice înscrierile din Biroul de Credit, care sunt elocvente din punct de vedere al manierei în care clientul a înțeles să își respecte în trecut diversele angajamente contractuale în care a fost implicat. În schimb, pentru alte entități decât instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare ori societățile de leasing, poate prezenta relevanță verificarea Registrului Național de Publicitate Mobiliară, pentru a se identifica dacă un viitor cocontractant este supus unei executări silite ori există iminența începerii executării silite. Deși accesul oricărei persoane la asemenea informații ridică probleme importante cu privire la domeniul protecției datelor cu caracter personal sau cu privire la confidențialitatea anumitor tipuri de contracte, cum ar fi contractul de asistență juridică, totuși faptul că viitorii cocontractanți pot verifica istoricul în materie de executare silită al unei persoane, în vederea luării unei decizii de a contracta avizat, ar putea constitui o explicație mai mult sau mai puțin convingătoare pentru care obligativitatea înscrierii unui înscris în Registrul Național de Publicitate Mobiliară a devenit obligatorie, pentru punerea sa în executare, explicație care să nu se rezume doar la necesitatea alimentării veniturilor unei instituții publice cu taxe obținute din înscriere.

 S-a arătat în doctrină că înscrierea în Registrul Național de Publicitate Mobiliară este utilă dacă, spre exemplu, un potențial creditor dorește să evalueze comportamentul la plată pentru cunoașterea clientului, capacitatea de rambursare a creditului sau gradul de îndatorare[2].

Scopul reglementării este important a fi identificat cu valoare de certitudine, deoarece, din perspectiva anumitor creditori, reglementarea analizată prezintă vicii de constituționalitate, dovadă fiind faptul că pe rolul Curții Constituționale se află mai multe excepții de neconstituționalitate ce vizează exact dispozițiile actuale ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018. Or, atât timp cât executarea silită este parte componentă a procesului civil, iar lipsa înscrierii în Registrul Național de Publicitate Mobiliară împiedică începerea executării silite, concluzia care se impune este aceea că prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 constituie o ingerință în dreptul de acces la justiție al creditorului, ingerință care este compatibilă cu dispozițiile constituționale atât timp cât urmărește un scop legitim și există un raport de proporționalitate între măsura înscrierii în Registru și necesitatea atingerii scopului legitim respectiv. Tocmai de aceea identificarea scopului legitim al reglementării este absolut necesară, în situația în care se poate afirma că acesta în mod real există.

Trebuie subliniat, în acest context, că o formă inițială a Legii nr. 196/2020 a fost supusă controlului a priori al Curții Constituționale, iar instanța de contencios constituțional a stabilit că unele prevederi adoptate de Parlament nu sunt conforme cu anumite prevederi ale Constituției. Spre exemplu, actualul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, înainte de a fi supus controlului Curții Constituționale, fusese adoptat de Parlament cu un alt conținut. Textul inițial votat de legiuitor era în sensul că contractele de ipotecă mobiliară, precum și înscrisurile sub semnătură privată pentru care legea solicită realizarea formalităților de publicitate sunt titluri executorii sub condiția înscrierii în Registru. Deși relativ deficitară reglementarea, aspect sancționat de Curtea Constituțională, se deduce din aceasta că scopul inițial al legiuitorului a fost de a condiționa însuși caracterul executoriu al titlului de înscrierea sa în Registrul Național de Publicitate Mobiliară, iar nu doar posibilitatea începerii executării silite. Pe de altă parte, textul inițial adoptat de legiuitor nu făcea decât să dubleze reglementări legale deja existente în dreptul pozitiv, care stabileau deja care sunt condițiile pentru ca un înscris să devină titlu executoriu, fără a exista vreo finalitate certă, de vreme ce înscrierea în Registru a fost concepută ca o formă de realizare a opozabilității, iar nu ca o formă de dobândire a caracterului executoriu al titlului.

Astfel, prin Decizia nr. 238/2020, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 666 din 28.07.2020, Curtea Constituțională a reținut că Legea criticată leagă caracterul executoriu al contractului de ipotecă mobiliară de publicitatea sa; or, forța executorie derivă din forța obligatorie a contractului, iar nu din opozabilitatea acestuia. Dacă s-ar fi dorit ca numai contractul de ipotecă valabil încheiat și față de care s-au realizat formalitățile de publicitate, fiind o ipotecă mobiliară perfectă, să reprezinte titlu executoriu s-ar fi stabilit expres acest lucru în art. 2.431 din Codul civil (”Contractele de ipotecă valabil încheiate sunt, în condițiile legii, titluri executorii”) și atunci înscrierea în Registru ar fi reprezentat o cerință de executorialitate a contractului, și nu de opozabilitate. Însă, pentru aceasta, trebuia realizată o amplă reformă a prevederilor Codului civil. În accepțiunea legii criticate, înscrierea în Registru devine o condiție de executorialitate, în schimb, potrivit Codului civil, aceasta rămâne o cerință de opozabilitate a contractului de ipotecă mobiliară, care exclude posibilitatea atașării acestei cerințe a semnificației executorialității.

A mai reținut Curtea Constituțională că textul criticat stabilește caracterul de titlu executoriu al unui înscris prin transformarea unei cerințe de opozabilitate întruna de executorialitate, ceea ce înseamnă că nu ține seama de natura înscrisului (ci numai de forma sa) și lasă loc interpretării că înscrisurile sub semnătură privată, indiferent dacă au sau nu aptitudinea de a fi puse în executare, ar dobândi caracterul executoriu prin înscriere în Registrul Național de Publicitate Mobiliară; o atare interpretare nu poate fi primită, executorialitatea neputând fi conferită decât de legea specială ce instituie regimul unui anumit tip de înscris sub semnătură privată în raport cu actul juridic. Prin urmare, redactarea textului criticat este inexactă și induce o insecuritate juridică vădită tocmai prin contradicțiile pe care le naște în raport cu reglementările Codului civil și ale Codului de procedură civilă.

Având în vedere aceste aspecte reținute de Curtea Constituțională, legiuitorul a trebuit să reconfigureze textele de lege declarate neconstituționale, rezultatul reanalizării proiectului de lege în Parlament fiind dispozițiile actuale care au intrat în vigoare la data de 11.09.2020. Trebuie menționat, totuși, că după ce Parlamentul a intervenit, ulterior deciziei Curții Constituționale, nu a mai fost formulată o obiecție de neconstituționalitate, iar un control a priori al instanței constituționale nu s-a mai realizat, ceea ce înseamnă că maniera în care Curtea Constituțională va aprecia asupra excepțiilor de neconstituționalitate cu care a fost învestită, vizând art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, prezintă interes.

În forma actuală a legii, cea intrată în vigoare, condiția impusă de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 196/2020, referitoare la înscrierea în Registrul Național de Publicitate Mobiliară a înscrisurilor sub semnătură privată care potrivit legii sunt valabil încheiate și au caracter de titlu executoriu, nu este o condiție de valabilitate a titlului și nici o condiție pentru obținerea caracterului executoriu, ci o condiție suplimentară care se referă doar la punerea în executare, așa cum s-a mai arătat în literatura de specialitate.

În ceea ce privește corelarea acestei dispoziții cu art. 641 C. pr. Civ., menționat și de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 238/2020, în cazul acelor înscrisuri sub semnătură privată care sunt titluri executorii numai dacă sunt înregistrate în registre publice, mai întâi trebuie satisfăcută această condiție, care este o condiție de executorialitate, iar ulterior trebuie înscrise și în Registrul Național de Publicitate Mobiliară. De exemplu, un contract de asistență juridică va fi înregistrat în registrul oficial de evidență, iar apoi și în Registrul Național de Publicitate Mobiliară dacă se dorește punerea în executare[3].

În cadrul aceluiași demers de identificare a scopului reglementării, doctrina a apreciat că actualele prevederi ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 sunt arbitrare, inutile și care nu aduc plusvaloare[4]^,[5], concluzie desprinsă din faptul că înscrierea într-un registru public are rol de opozabilitate, iar sancțiunea nerespectării condiției înscrierii ar trebui să fie inopozabilitatea înscrisului față de terți, în timp ce actuala reglementare nu își propune să facă înscrisul opozabil prin înregistrarea sa, ci doar să permită demararea executării silite, iar sancțiunea care survine în caz de nerespectare nu este inopozabilitatea înscrisului, ci nulitatea executării silite. În aceeași linie de gândire s-a subliniat și că sistemul de publicitate mobiliară este un sistem de publicitate relativ la bunuri, nu relativ la acte[6].

Există însă în doctrină și o altă perspectivă asupra noii reglementări, arătându-se că înscrierea în Registrul Național de Publicitate Mobiliară prezintă numai avantaje pentru creditori, iar costurile efectuării acestor operațiuni de publicitate nu sunt ridicate, mai ales dacă se urmărește maximizarea garanțiilor și posibilitatea recuperării creanței deținute[7].

Deși nu ne propunem să concluzionăm cu privire la utilitatea reglementării analizate în cadrul acestui articol, menționăm că este în mod real dificil de explicat de ce actualele prevederi ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 ar putea în vreun fel să înlesnească recuperarea creanțelor.

Din punct de vedere al aplicării legii în timp, trebuie subliniat că actualele prevederi ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 sunt norme de procedură civilă, deoarece reglementează o condiție pentru începerea executării silite în temeiul unui înscris sub semnătură privată care este valabil încheiat și care constituie titlu executoriu. Prin urmare, aceste dispoziții legale sunt supuse normelor de la art. 24 Cod procedură civilă, care stabilesc că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Prin urmare, necesitatea înscrierii titlului executoriu în Registrul Național de Publicitate Mobiliară survine doar dacă executarea silită a început la data de 11.09.2020 sau ulterior acestei date, prin formularea cererii de executare silită, indiferent de data la care titlul executoriu a fost întocmit[8].

Din punct de vedere al sferei de aplicare, dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 vizează toate înscrisurile sub semnătură privată cărora legea le conferă caracterul de titlu executoriu, printre acestea putând fi enumerate: contractul de credit, contractul de leasing, biletul la ordin, fila cec, cambia, contractul de locațiune, de comodat ori de arendare, facturile fiscale emise ca urmare a furnizării de utilități, contractele de împrumut încheiate de casele de ajutor reciproc, contractele de fidejusiune, etc.

În literatura de specialitate s-a arătat că dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 nu vizează contractul de ipotecă mobiliară, care, potrivit art. 2.388 C. civ., se poate încheia și prin înscris sub semnătură privată. Acesta este titlu executoriu, potrivit art. 2.431 C. civ., dar nu va fi necesar ca, pe lângă înscrierea avizului de ipotecă [prevăzut de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 297/2018] în vederea perfectării ipotecii (art. 2.409 C. civ.), să fie înscris și avizul specific [prevăzut de art. 1 alin. (4) din Legea nr. 297/2018] pentru îndeplinirea așa-zisei cerințe de executorialitate. Această concluzie se desprinde din lectura raportului din 25 august 2020 al Comisiei juridice, de disciplină și imunități a Biroului permanent al Camerei Deputaților, în care se arată că textul propus de Senat după reluarea procesului legislativ în urma admiterii obiecției de neconstituționalitate prin Decizia nr. 238/2020 (textul era următorul: ”Contractele de ipotecă mobiliară și înscrisurile sub semnătură privată, titluri executorii în condițiile legii, pot fi puse în executare numai sub condiția înscrierii în Registru.”) este necorespunzător, pentru că se încalcă cele reținute prin Decizia nr. 238/2020, conform căreia, se arată în raportul menționat, Curtea Constituțională a stabilit că ”contractele de ipotecă mobiliară urmează regimul propriu prevăzut de lege, fără a fi asimilate înscrisurilor sub semnătură privată, în prezenta propunere”. Prin urmare, din chiar cuprinsul actelor întocmite în cadrul procesului legislativ rezultă că legiuitorul, atunci când se referă la înscrisuri sub semnătură privată în textul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, are în vedere diferite înscrisuri sub semnătură privată, titluri executorii, precum contractul de credit încheiat de o instituție de credit (art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006) sau de o instituție financiară nebancară [art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009] ori contractul de asistență juridică [art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995], iar nu și contractul de ipotecă mobiliară, chiar dacă acesta are forma unui înscris sub semnătură privată[9].

În ceea ce privește contractul de cesiune de creanță, acesta nu constituie titlu executoriu, prin urmare înscrierea sa în Registrul Național de Publicitate Mobiliară, deși permisă de lege, nu conferă în sine dreptul de a începe executarea pentru recuperarea creanțelor cesionate. Menționăm că s-a constatat o practică a cesionarilor de creanțe de a înregistra în Registrul Național doar contractul de cesiune, cu enumerarea tuturor creanțelor cesionate, fără a înregistra separat fiecare contract din care derivă creanțele cesionate, practică urmată de solicitarea executării silite cu motivarea că înscrierea contractului de cesiune de creanțe este suficientă pentru începerea executării. Apreciem că această practică nu este conformă cu normele legale în vigoare, care sunt în sensul că trebuie înscris în Registrul Național de Publicitate Mobiliară titlul executoriu care se pune în executare. Or, titlul care se pune în executare nu este contractul de cesiune de creanțe.

În ceea ce privește actele adiționale la contractul care constituie titlu executoriu și care a fost încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată, apreciem că acestea nu trebuie înscrise separat în Registrul Național, deoarece, chiar dacă aceste acte adiționale sunt ele însele contracte, sunt totuși acte de modificare a contractului inițial, iar atât timp cât contractul inițial se înscrie în Registru, în mod evident acesta se înscrie în forma sa modificată, forma de la data înscrierii, care cuprinde în corpul său toate modificările aduse prin toate actele adiționale încheiate între părți. Pe cale de consecință, ar fi lipsită de utilitate înscrierea separată atât a contractului în forma sa de la data înscrierii, cât și actele care au modificat contractul până la data înscrierii. În schimb, dacă actul adițional are natura unui contract de fidejusiune, acesta nu mai constituie o modificare adusă contractului inițial, ci un contract de sine stătător, care trebuie înregistrat separat de contractul principal. De altfel, ar fi contrară textului de lege începerea executării silite împotriva fidejusorului, în temeiul unui contract de fidejusiune, fie el denumit ”act adițional”, care nu se regăsește înscris în Registrul Național de Publicitate Mobiliară.  

Referitor la maniera în care practica judiciară a evoluat de la data intrării în vigoare a formei actuale a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 până în prezent, s-a reținut că cerința înscrierii înscrisului sub semnătură privată în Registrul Național de Publicitate Mobiliară, în vederea punerii în executare a acestuia, se impune doar atunci când nu există o reglementare specială care să confere unui asemenea înscris caracterul de titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Spre exemplu, în decizia definitivă nr. 202 din 25.01.2021, pronunțată de Tribunalul Olt Secția I Civilă, publicată în aplicația Sintact, s-a reținut că văzând Decizia nr. 28 din 2 martie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în ipoteza unui contract de credit, legea specială (în speță Legea nr. 93/2009 – art. 52 alin. (1)) îi recunoaște contractului de credit caracterul executoriu, fără nicio altă cerință suplimentară. Cerința instituită în cuprinsul normei juridice prevăzute de art. 641 din Codul de procedură civilă prin raportare la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, respectiv înscrierea într-un registru public (Registrul Național de Publicitate Mobiliară) privește numai acele înscrisuri sub semnătură privată cu privire la care legea prevede în mod expres efectuarea acestei formalități în vederea dobândirii caracterului executoriu. Astfel fiind, a constatat tribunalul că nu există niciun impediment pentru încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit.

Această interpretare a textului de lege își găsește suport și în doctrină, unde s-a arătat că dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 sunt raționale și, deci, constituționale în măsura în care se referă la obligativitatea cerinței înscrierii în Registrul Național de Publicitate Mobiliară doar a acelor titluri executorii constând în înscrisuri sub semnătură privată cu privire la care legile care le atribuie caracterul executoriu condiționează executorialitatea de înregistrarea în Registru[10].

 În schimb, într-o altă speță, Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr. 944 A din 21.04.2021, definitivă, publicată în aplicația Sintact, a reținut contrariul, respectiv că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 privind publicitatea mobiliară, înscrisurile sub semnătură privată care, potrivit legii, sunt valabil încheiate și au caracter de titlu executoriu, pot fi puse în executare numai sub condiția înscrierii în Registru. Tribunalul, față de susținerile creditoarei din apel în sensul că înregistrarea în Registrul Național de Publicitate Imobiliară este o cerință de publicitate și nu o condiție de executorialitate a titlului executoriu, a reținut că înscrierea în Registrul de publicitate mobiliară nu reprezintă o condiție pentru executorialitatea titlului executoriu, ci o condiție pentru punerea în executare. Așadar, contractul de credit în sine este titlu executoriu, dar nu se poate încuviința executarea silită în lipsa îndeplinirii acestei formalități a înscrierii în Registru. Tribunalul a  mai reținut că deși contractul de cesiune este înscris în Registrul Național de Publicitate Mobiliară, contractul de credit care face chiar obiectul cesiunii nu este înscris, neputându-se așadar considera condiția înscrierii ca fiind îndeplinită doar prin înscrierea cesiunii. Tribunalul a constatat că este necesară înscrierea în Registrul Național de Publicitate Mobiliară, conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 297/2018, a contractului de credit, chiar dacă acesta este încheiat anterior datei de 11.09.2020, iar nu doar a contractului de cesiune.

În același sens, Tribunalul Brașov Secția I Civilă, prin decizia definitivă nr. 517 din 20.04.2021, publicată în aplicația Sintact, a reținut că instanța de fond nu a negat caracterul de titlu executoriu al contractului de credit și nici nu a statuat în sensul că, prin adoptarea noii forme a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, legiuitorul a condiționat existența acestui caracter de îndeplinirea formalităților de publicitate pe care le-a instituit prin aceste prevederi legale, ci, astfel cum rezultă din considerentele încheierii pe care a pronunțat-o, a stabilit că aceste prevederi legale reglementează o cerință suplimentară pentru încuviințarea executării silite, anume aceea a înscrierii în Registrul Național de Publicitate Mobiliară a titlurilor executorii reprezentate de contracte sub semnătură privată[11].

Instanța de control judiciar a constatat că această statuare a judecătorului fondului este corectă, pentru că, prin adoptarea prevederii legale analizate, legiuitorul a stipulat că un titlu executoriu reprezentat de un contract sub semnătură privată poate constitui temei al unei proceduri execuționale numai în situația în care a fost înscris în Registrul Național de Publicitate Mobiliară.

Prin urmare, legiuitorul nu a condiționat executorialitatea titlului reprezentat de un astfel de contract de realizarea formalităților de publicitate, ci doar încuviințarea declanșării procedurii executării silite în temeiul lui, astfel că, în acord cu prevederile art. 632 alin. (1) din Codul de procedură civilă, coroborat cu cele ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, condițiile, în cazul analizat, pentru declanșarea procedurii executării silite sunt aceea a existenței unui titlu executoriu care să consemneze raportul juridic obligațional existent între creditor și debitorul său și evidențierea acestuia în Registrul Național de Publicitate Mobiliară.

Nici principiul neretroactivității legii nu este înfrânt prin aplicarea în speță a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018, fiind vorba de o normă de procedură. Cererea de executare silită înregistrată sub nr. 2936/2020, a fost admisă prin încheierea din data de 7.12.2020.

În forma în vigoare la momentul solicitării încuviințării executării silite, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 prevede că înscrisurile sub semnătură privată care, potrivit legii, sunt valabil încheiate și au caracter de titlu executoriu, pot fi puse în executare numai sub condiția înscrierii în Registru. Tribunalul a constatat că aceste dispoziții nu au fost declarate neconstituționale, decizia Curții Constituționale nr. 238/2020 fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 666 din 28.07.2020, iar forma amintită a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 fiind adoptată abia în luna septembrie 2020, prin Legea nr. 196/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 822 din 08 septembrie 2020. În realitate, decizia Curții Constituționale nr. 238/2020 privește o altă formă a art. 4 alin. (3), analiză efectuată în cadrul unui control de constituționalitate a priori, anterior promulgării legii vizate de control. În concluzie, decizia Curții Constituționale amintite nu are aplicabilitate în prezenta cauză.

În acest context, se observă că, pentru cererile de încuviințare a executării silite, în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de un contract sub semnătură privată, formulate ulterior datei de 11 septembrie 2020, cel care se pretinde creditor, trebuie să facă și dovada că a înscris acest contract în Registrul Național de Publicitate Mobiliară, în absența acestei dovezi, procedura execuțională neputând fi încuviințată. În mod corect prima instanță a respins cererea de încuviințare a executării silite, față de dispozițiile art. 666 alin. (5) pct. 7 Cod procedură civilă, constatând că există un impediment prevăzut de lege, mai precis de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018.

Formalitățile de publicitate reglementate de prevederile legale menționate trebuie să vizeze în mod expres actul juridic sub semnătură privată invocat drept titlu executoriu, iar nu alte acte juridice, pentru că aceste formalități sunt instituite tocmai pentru a asigura publicitatea actului juridic folosit ca titlu executoriu și a creanței pe care o constată, cererea de încuviințare a executării silite trebuind să se circumscrie elementelor menționate în Registrul Național de Publicitate.

Din maniera în care actualele prevederi ale art. 4 alin. (3) ale Legii nr. 297/2018 au fost interpretate în doctrină și în practica judiciară după modificările aduse prin Legea nr. 196/2020 se desprinde concluzia conform căreia nu există unitate de apreciere cu privire la maniera în care aceste dispoziții legale ar trebui interpretate și aplicate. Cu toate acestea, punctul de vedere majoritar se conturează în sensul că orice înscris sub semnătură privată care este titlu executoriu în baza unei norme speciale trebuie înscris și în Registrul Național de Publicitate Mobiliară pentru a putea fi pus în executare, indiferent în ce alte registre publice acel înscris ar fi fost menționat. Punctul de vedere minoritar urmărește să confere textului de lege discutat o interpretare care să fie conformă cu dispozițiile constituționale și care să nu contravină celor statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 238/2020. Nu se poate stabili, totuși, cu valoare de certitudine că instanța de contencios constituțional, învestită deja cu numeroase excepții de neconstituționalitate vizând prevederile art. 4 alin. (3) ale Legii nr. 297/2018, va pronunța o decizie interpretativă, care să confere textului de lege criticat o interpretare conformă cu Constituția, sau că va declara textul de lege, în forma actuală, ca fiind neconstituțional, iar apelarea la interpretări ale textului de lege apreciate în concordanță cu normele constituționale nu poate fi, la acest moment, decât speculativă. De altfel, este esențialmente atributul Curții Constituționale să determine constituționalitatea unui text de lege, instanțele judecătorești putând doar să aplice textul de lege, atât timp cât acesta este în vigoare, și să confere textului de lege o interpretare care este apropiată de litera legii, iar nu atât de îndepărtată de textul concret al acesteia încât să se ajungă la a se concepe pe cale judiciară un alt conținut normativ decât cel adoptat de legiuitor. Pe cale de consecință, opinăm în sensul că orice înscris sub semnătură privată care este titlu executoriu în baza unei norme speciale trebuie înscris și în Registrul Național de Publicitate Mobiliară pentru a putea fi pus în executare, chiar dacă o asemenea afirmație îndepărtează sistemul de publicitate mobiliară de la scopul pentru care a fost conceput și chiar dacă la nivel normativ se produc vădite neconcordanțe cu alte prevederi legale, cum ar fi dispozițiile art. 641 Cod procedură civilă. Aceste neconcordanțe vor exista întotdeauna, atât timp cât norme de executare silită civilă vor continua să se regăsească în multiple acte normative, uneori imposibil de corelat, iar dispozițiile art. 4 alin. (3) ale Legii nr. 297/2018 trebuie văzute și din perspectiva noii optici a legiuitorului, orientate în ultimii ani către o mai mare protecție a consumatorului și către o îngreunare a procesului de recuperare a creanțelor împotriva acestuia. Ruinarea consumatorului este la acest moment un eveniment extrem, care trebuie evitat prin toate mijloacele posibile, iar formalizarea sau birocratizarea executării îndreptate împotriva acestuia contribuie la atingerea acestui deziderat. Pe cale de consecință, instituirea unui nou formalism necesar a fi parcurs pentru încuviințarea executării silite apare ca un demers logic, înscris în aceleași tendințe ale legiuitorului, oricât de criticabil ar putea fi considerat.

[1] Expunerea de motive este publicată pe site-ul Camerei Deputaților și poate fi lecturată prin accesarea următorului link – http://www.cdep.ro/proiecte/2019/400/60/1/em645.pdf

[2] A se vedea Călin Vlădoianu, ”Înscrierea în RNPM a titlurilor executorii constatate prin înscrisuri sub semnătură privată – noutăți explicate„, articol publicat la data de 29.10.2020 pe site-ul www.juridice.ro și care poate fi lecturat prin accesarea următorului link – https://www.juridice.ro/701756/inscrierea-in-rnpm-a-titlurilor-executorii-constatate-prin-inscrisuri-sub-semnatura-privata-noutati-explicate.html. Autorul prezintă cu imagini explicative și cum trebuie realizată corect o înscriere în Registrul Național de Publicitate Mobiliară, pentru ca aceasta să fie considerată valabilă de către instanța de executare.

[3] A se vedea Cătălina Dicu, ”Efectele înscrierii titlurilor executorii în RNPM”, articol publicat la data de 03.11.2020 pe site-ul www.juridice.ro și disponibil prin accesarea următorului link: https://www.juridice.ro/702185/efectele-inscrierii-titlurilor-executorii-in-rnpm.html

[4] Cristian Samoilă, Marieta Avram, ”Un nou virus în procedura executării silite: înscrierea în RNPM a titlurilor executorii sub semnătură privată” în Revista Română de Drept Privat nr. 3/2020

[5] Daniel Moreanu, ”Câteva considerații privind dispozițiile Legii nr. 196/2020 și un punct de vedere față de explicațiile inițiatorului Legii”, articol publicat pe site-ul www.juridice.ro și disponibil prin accesarea următorului link – https://www.juridice.ro/697610/cateva-consideratii-privind-dispozitiile-legii-nr-196-2020-si-un-punct-de-vedere-fata-de-explicatiile-initiatorului-legii.html

[6] Radu Rizoiu, ”RNPM-ul nu-i al meu și nu-i al vostru, ci al creditorilor și debitorilor”, articol publicat la data de 28.09.2020 pe site-ul www.juridice.ro și care poate fi lecturat prin accesarea următorului link – https://www.juridice.ro/essentials/4247/rnpm-ul-nu-i-al-meu-si-nu-i-al-vostru-ci-al-creditorilor-si-debitorilor

[7] Radu Mihuț, ”Înscrierile efectuate în Registrul Național de Publicitate Mobiliară” în Universul Juridic Premium nr. 4/2021

[8] A se vedea în acest sens și Vasile Bozeșan, ”Înscrierea titlurilor în Registrul Național de Publicitate Mobiliară – condiție pentru începerea executării silite” în Universul Juridic Premium nr. 10/2020

[9] Cristian Samoilă, Marieta Avram, ”Un nou virus în procedura executării silite: înscrierea în RNPM a titlurilor executorii sub semnătură privată” în Revista Română de Drept Privat nr. 3/2020

[10] Cristian Samoilă, Marieta Avram, ”Un nou virus în procedura executării silite: înscrierea în RNPM a titlurilor executorii sub semnătură privată” în Revista Română de Drept Privat nr. 3/2020

[11] În același sens a se vedea și explicațiile inițiatorului Legii nr. 196/2020, în articolul ”Câteva explicații cu privire impactul asupra avocaților și executorilor judecătorești al modificărilor legislative cu privire la Registrul Național de Publicitate Mobiliară”, autor Șerban Nicolae, articol publicat pe site-ul www.juridice.ro și accesibil la următorul link -https://www.juridice.ro/697429/cateva-explicatii-cu-privire-impactul-asupra-avocatilor-si-executorilor-judecatoresti-al-modificarilor-legislative-cu-privire-la-registrul-national-de-publicitate-mobiliara.html

Cuvinte-cheie

Registrul Național de Publicitate Mobiliară, încuviințarea executării silite, înscris sub semnătură privată, necesitatea înscrierii în Registru.

Key words          

National Register of Mobile Advertising, approval of the enforcement procedure, act under private signature, the need to be entered into the Register.